Teodora Coman despre SVJS pe pagina librăriei Habitus:
Cenușăreasa încremenită la margine de vrajă
Un roman cu dus-întors, abil construit, care pleacă de la naratoare și se întoarce tot la ea, ca o „apă care curge invers” (tehnică folosită și în Basmul prințesei Repede-Repede). Miranda Dortloft caută locul și atmosfera potrivite pentru a începe povestea rimată a prințesei Mereu da Flor, dar și povestea ei înseși, a doua fiică a Reginei și a lui Iustin Corbeanu, iubitoare de cotloane și retrageri repetate. Distanța dintre realitate și poveste coincide cu cea dintre casă și bibliotecă. Familia și singurătatea sunt urmărite din copilărie (marcată inevitabil de perioada comunistă, sau de bibliotecara Mălina Ivanovna, sau de „bătrânul cu pachetul”, autorul Testamentului melancolic) până în prezentul urban al Bucureștiului, cu trecere prin „câlții informi” ai adolescenței și anii de muncă în presă. În scriitura fină, cu discrete exhibări ale surselor de inspirație, cu inserții autoscopice, cu (in)decizii legate de stil și de publicare, Miranda descoperă și se autodescoperă prin topirea granițelor dintre basm și autoficțiune, dintre istorie și memoria afectivă, dintre adevăr și legendă, dintre rigoare și tandrețe, dintre proză și poem în versuri, dintre introspecție și retrospecție, dintre scriere și procesul scrierii Văilor de jad. Poate că preferința pentru scările în spirală și atenția distributivă la detalii aparent banale sunt semne că gândul nu poate fi rectiliniu:
„Știu că privind atâta în jur nu fac decât să dau roată singurului lucru pentru care mă aflu aici:să scriu despre lup. Dar așa face și lupul, ba și tânărul cățelandru de oraș, ba până și bietul pisoi de apartament înainte să se cuibărească: dă roată, roată, ca să culce cu trupul său iarba înaltă, sau covorul, sau plapuma, să bătătorească un pic stratul moale, să-și croiască loc de înnoptat. Scrisul fără bătătorit și ocoliș nu se poate.”
Veronica D. Niculescu, „Spre văi de jad și sălbăție. Adevărata viață a unei false prințese”, Editura Polirom, Colecția Ego Proză, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu