În Scrisorile lui Nabokov către Vera, un volum de trei kilograme pe care l-am tradus anul trecut și care o să apară în curând la Editura Polirom, cuvintele fumatul, fumează, fumul, am fumat, fuma, fumau, fumez apar de 15 ori. Țigară, țigări, țigaretă, portțigaret – de zece ori. Tutun, de două ori.
Fuma – și uneori se abținea – Vladimir Nabokov, fuma mama lui, fuma Vera Nabokov, fumau scriitori pe la întâlniri literare.
Trei foarte scurte fragmente despre interdicții, din scrisori:
1924, din Praga:
„Nu m-am gândit niciodată că o să visez la Berlin ca la un rai... pe pământ (raiul din cer este, cel mai probabil, foarte plictisitor – şi e atâta puf acolo – al serafimilor – încât, se zice, fumatul e interzis. Uneori, totuşi, fumează chiar îngerii – dosite în mânecă. Dar când trece arhanghelul, îşi aruncă ţigările: asta sunt stelele căzătoare).”
Tot din Praga, în 1930:
„Te iubesc, – e pur şi simplu de tot râsul ce dor îmi e de tine, draga mea. Aici sunt nişte felinare rotunde de un albastru deschis în staţiile de tramvai, multe case negre-roşcate, trotuare foarte înguste, şi nu se poate fuma în al doilea vagon al tramvaiului.”
În America, 1941:
„Mă simt inunat (aveam portțigaretul între dinți) mă simt minunat, fumez mai puțin, fiindcă aici în majoritatea încăperilor nu este permis.”
(pentru CDPL Fest 43, cu fumat și interdicții)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu