16 februarie 2014

Disperare

Până zilele trecute, a fost doar o notă de subsol la pagina 11 din carte şi o dorinţă. Zilele trecute, am reuşit să îl văd. Disperare - Despair. Filmul după romanul lui Vladimir Nabokov, în regia lui Rainer Werner Fassbinder. Realizat în 1978, la un an după moartea lui Nabokov, cu premiera la Cannes. Găsesc, într-o cronică din The Guardian, comentatori care se vaită că nu l-au putut vedea, deşi îl caută de zece ani - filmul se distribuia doar cu colecţiile Fassbinder, extrem de scumpe. Cronica din 2012 vine imediat după distribuirea separată a filmului. Fericire de Disperare.

Uită de teoria cu filmele care niciodată nu egalează cărţile. Este în filmul acesta aceeaşi Disperare, spusă cu alte mijloace. Personajele strălucesc, niciodată imaginaţia cititorului nu s-a simţit mai flatată. Hermann, interpretat de Dirk Bogarde, e rupt din pagini şi e viu, îşi trăieşte propria viaţă pe ecran, nebunul versatil, expresiv, atotprezent, dominator, sclipitor. Lidia (Andréa Ferréol), minunată - senzuală, veselă, adorabilă, diafană, gâsculiţa perfectă a lui Hermann. Sau păsăruica de rasă a lui Ardalion? Ardalion, pictorul leu. Şi, desigur, Felix!...

Povestea e ţesută într-un labirint de geamuri şi oglinzi absolut fermecător, textul este reconstruit ca să slujească ecranul (adaptare de Tom Stoppard), monologurile lui Hermann sunt mutate în discuţiile cu diferiţii lui interlocutori. Sigur, filmul nu e text. Dacă te aştepţi să vezi, pas cu pas, cartea, cu scene favorite - "semnat Vrabie", "Literatura e Dragoste" şi vise cu câini albi -, cu jocuri de cuvinte de neuitat şi umorul nebun al lui Nabokov din şi dintre rânduri, atunci, ei bine, nu le vei primi pe toate. Vei primi însă aceeaşi lume, aceeaşi poveste, transpusă în acest limbaj diferit. Disperarea lui Fassbinder vine cu daruri. Îi vei vedea pe Hermann, Lidia, Ardalion şi Felix la ei acasă şi vei vedea în mintea lui Hermann, cel care "nu va primi niciodată bilet de voie din iad" (Nabokov). Este filmul care te face să-ţi iei adio de la teoriile absurde cu filmul mereu mai slab decât cartea. Filmul e film & cartea e carte.

Bonus: Genericul mov; primele imagini din film sunt cele în care Lidia sparge ouă şi face gogol-mogol. Undeva pe fundal e şi râşniţa de cafea.
"Ardalion, tu ţi-ai primit gogol-mogolul; ăsta-i gogol-mogolul lui Hermann; Fiecare cu gogol-mogolul lui... Uite, Hermann, gogol-mogol!..."


Trailer
, aici.

Niciun comentariu: