5 noiembrie 2013

La Dunăre

În tren spre Timişoara. Aproape de Dunăre, pe o pantă largă, verde, unde trenul merge mereu cu frînele trase, o ciupercă uriaşă dar fină, un picioruş fragil dar înalt, o pălărie largă. Ea, singură, iţindu-se pe toată pajiştea. Cui să îi spui? Cui?
Era aşa, ca o haină în cui, iar cuiul în nici un perete.

2 comentarii:

dana j spunea...

:)deci cuiul era fix la locul lui.

Veronica spunea...

Dana!... Dana!
Cum se numeşte locul acela, valea aceea verde? Ştii, unde trenul merge mereu cu frâna trasă, încet, parcă gata să o ia la vale.