La fereastră. Două scene

Era o astfel de zi.

La fereastra mea se întîmplă un mic miracol - îmbobocesc şi înfloresc deodată o crăciuniţă şi o violetă de Africa.
Mă trezesc cu noaptea-n cap şi văd că a nins colosal de frumos. Totu-i mov şi armonie. Lumini portocalii.
Cînd în sfîrşit ies, surprind două scene.
Un şcolar singur şi oarecum plictisit, cu un carton rotund în mînă - din acela pe care se aşază torturile la cofetărie - se întinde şi adună un smoc mare de nea de pe gardul viu, îl aşază cu delicateţe pe tavă. Înaintez cu gîndul la o bătaie ca-n Stan şi Bran. Dar va avea băieţelul cu cine să se joace, pe cine să "frişcheze"?
Apoi, în micul magazin de pe colţ, cumpăr o lămîie cu un leu şi ascult monologul însufleţit al celei de-a doua vînzătoare, care vine din spate închizînd mobilul şi-i spune colegei, zîmbindu-mi tare mîndră şi mie: "Auzi, gata, i-a dat inelul de logodnă! Zice că i-a scris vrei-să-fii-soţia-mea din nu-ştiu-cîte lumînări-pastilă şi i-a dat un buchet din douăşunu de trandafiihiri."
Cu lămâia în pungă, mă întorc acasă la florile mele.
Băieţelule singur cu zăpada ta pe carton, tu să nu faci una ca asta niciodată. Caută şi aruncă frişca în aer, uită-te la ea încet-încet. Doamne, ce de rău ştie să facă televizorul.

(Foto: V.D.N.)