Să fie cărţi, să fie filme, concerte şi spectacole de teatru, şi linişte să fie, bunătate şi dragoste, plimbări, întîlniri, voci şi mîngîieri, să fie senin, să fie adevărat.
La mulţi ani!
(O noapte dintre ani e doar o noapte dintre zile.)
***
1 ianuarie. Tot aici, pentru că deocamdată nu vreau să merg mai departe.
În rîpă, Cehov, 1900. La plecarea lui Anisim din sat:
"Anisim se uită la biserica albă, frumoasă, văruită de curînd, şi îşi aminti că acum cinci zile se rugase în ea. Văzu apoi şcoala, cu acoperişul ei verde, pîrăul, în care se scălda şi prindea peşte pe vremuri... O bucurie caldă îi umplu pieptul şi, dintr-o dată, îşi dori din tot sufletul să vadă răsărind, ca din pămînt, înaintea lui, un zid înalt, care să nu-i îngăduie să plece mai departe, ca să rămînă numai cu trecutul."
Un zid. Înalt. Nu mai departe. Numai trecutul.
De ce În rîpă e atît de diferită?
5 comentarii:
Un an frumos, Vera! Să putem pescui perlele fără să-i tulburăm apele.
An frumos şi bun, Ora! Să putem să facem castele de nisip minuscule din toate firişoarele din perle.
Vera şi Ora, să fie aşa cum ziceţi voi, cu bunătate şi blândeţe şi respiraţie liniştită. îmi sunteţi dragi.
A., aşa să fie, să aducă răspunsuri pentru tine, să te bucuri de valuri acolo unde eşti şi să forţezi un pic acolo unde "soarta" nu vine de la sine, apoi o să fie bine. Oracolul din Vera grăieşte! La mulţi ani!
Şi voi îmi sînteţi mie tare dragi. Să nu ne audă nimeni. Ba da!
ştie oracolul tot!
trimit îmbrăţişare dinspre vis.
Trimiteți un comentariu