26 aprilie 2012

O vara fara barbati

Nominalizat la premiul Femina în Franţa, romanul O vară fără bărbaţi de Siri Hustvedt a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom”, în ediţie print şi digitală, traducere de Veronica D. Niculescu. Pînă în prezent scrierile lui Siri Hustvedt au fost traduse în treizeci de limbi. (Editura Polirom)


Cam în toiul iernii, cînd totul luase o Pauză, am cerut o carte de tradus ca să mă răcoresc după Beckett. Mă încinsesem prea tare, dar asta e altă poveste. Şi am primit. Ceva foarte proaspăt! Are BAS un cufăr cu jucării, mi-a spus Alin. A căutat şi mi-a găsit. Frumoasă ironie, O vară fără bărbaţi. Am ieşit din iarnă împreună, da, tocmai cînd lumea întreagă luase o Pauză. Şi am avut multe de învăţat, şi de bucurat, şi de întristat. E o carte inteligentă şi vioaie, dulce-amăruie, cu toate vîrstele unei femei, de la fetiţele care vin la un curs de poezie, la bătrînele care cos imagini tainice într-un azil, de la fetiţa care se joacă cu Girafone într-o curte înverzită, la femeia care îşi pierde minţile temporar, părăsită. Plus un băieţel adorabil, împingând cu căpşorul în căutarea sînului cu lapte.
Şi, deşi ar părea că e destinată în primul rînd femeilor, s-ar putea să fie tocmai invers. În cartea asta totul s-ar putea să fie tocmai invers.

Cartea, aici.
Despre autoare, Siri Hustvedt, aici şi aici.
Interesant?


Bucuroasă de întîlnire şi de popas.
Redactorul cărţii, Radu Pavel Gheo. Ca întotdeauna, numele truditorilor sînt pitite în cele mai obscure locuri.

*

Degustare, două poezele.
Prima, dintr-o analogie între cei doi Columb, Cristofor şi Renaldus, cu descoperirile lor situate la o distanţă mai mică de o sută de ani - a unei părţi de pămînt, respectiv a unei părţi anatomice, avînd în comun, zice Siri Hustvedt, orgoliul şi îndrăzneala:

Când Columb cerceta acel Munte de vis,
„Ce-o fi asta aici?” - s-a oprit şi şi-a zis.
O bobiţă, o scufie?
O anomalie?
Tăntălăule, nu, e un clitoris!


A doua este creaţia unei fetiţe de la cursul de poezie. Pe care mi-am permis să o recreez de la zero, adică s-o fac din cu totul alt aluat:

Mmmură, mură, prătijură,
Cataif cu ştaif dulcit
Fricşă-n vârf şi-n miez fischit,
Ţe ci se poteşte-n gură!


Iar dacă vreţi să vă întîlniţi cu Nimeni sau cu Monadologia lui Leibniz, citiţi cartea, nu-i blogul locul potrivit pentru buzunarele cu zeci de funduri secrete ale unei cărţi.

Lectură plăcută! Cum vedeţi, plăcerile sînt dintre cele mai diverse.


P.S.: Desigur, e doar o întîmplare că apar două traduceri atît de iute una după alta. Ceva gen ţestoasa şi iepurele, care de data asta fac cumva şi ajung cam deodată la finish; bineînţeles că a existat un decalaj, s-a topit pe ici, pe dincolo, cum e şi normal între animale atît de diferite. Şi totuşi, surpriză, animalele au cîte ceva în comun. "Beckett ştia", vorba lui Siri Hustvedt. Bucuraţi-vă!

9 comentarii:

Anonim spunea...

ahaaaaa, asta era cartea! dap', după atîta Nabokov şi Beckett, merge şi o vară fără... aproape orice. Felicitări, Veronica

Veronica spunea...

Mulţumesc, frăţior de suferinţe şi bucurii! Asta era. Au fost nebănuite plăceri, o autoare surprinzătoare, unde nimic nu e ce pare.
Cam ca în broderia unei bătrîne de la azil, unde la prima vedere e un peisaj, dar cînd te uiţi mai atent, printre frunze, uite o fetiţă îndreptînd, înrăită, o foarfecă înspre o pisică.

Anonim spunea...

nebănuite plăceri sună bine. nebănuite sînt căile traducerii literare

Veronica spunea...

Şi unde pare cel mai simplu, poate că acolo a fost cel mai greu.
Să ştim şi să ne bucurăm, în muşuroaiele noastre mici de sub copertă, în timp ce deasupra vor dansa, vor dansa...

ioana spunea...

frumos- frumos...

ceti-vom!

Veronica spunea...

Voi primi eu cîteva cărţi şi voi avea de dăruit. Îmi trebuie doar nişte adrese. Ioana, alţi doritori, aştept pe adresa de e-mail. Dar din dar...

ioana spunea...

- nu pot zice decit "saru-mina"!

Gheo spunea...

Dragă Veronica,
Las' ca ştiu eu mai bine: numele truditoarei e pus acolo unde trebuie, sub al autorului/autoarei. Felicitări şi pentru Hustvedt, şi pentru Beckett. Ştii că le meriţi.

Veronica spunea...

Dragă Gheo,
Mulţumesc şi pentru, şi pentru. Totuşi, redactorul!
Aseară am primit de la editură 9,1 kilograme de cărţi. Mi-a fost foarte uşor cu ele-n braţe de le editură acasă. E o viaţă idilică asta, cu tradusul, se ştie. :)

P.S.: Srdjan nu se mai ocupă de Kikinda, din cîte mi-a zis recent, a plecat din zona organizatorică. A luat un premiu naţional important acum, recent, pe ultimul volum de povestiri, era fericit.