18 noiembrie 2011

La fel, altfel

Acelaşi parc, altă zi, aceeaşi.
Intrăm în detalii.
A îngheţat Trinkbachul.
Apar ochi, cozi, gheare.













7 comentarii:

hobbitul spunea...

Un mic inventar: frunzele uscate și căzute de la în început, cele trei poteci printre copaci, pisicoanța mascată de crengi, păsăroiul colorat, doua frunze uscate în final.

Veronica spunea...

Aţi uitat bruma!
Păsăroiul e ciocănitoare.

Iar eu, cu urechea dreaptă ciulită, ascultam alt inventar. Tocmai citea A. la radio o listă, mă străduiam să reţin, nici nu era greu, se părea că sînt poeţii invitaţi mîine, dar nu, era lista ei imaginară, lista de "cadouri", de dorinţe, fiindcă cea secretă rămîne secretă, ridicolissim de secretă, pfii... Şi-atunci, o frunză a ridicat din umeri.

hobbitul spunea...

O frunz-a ridicat dion umeri:
Eu nu pricep, tu nu te dumeri
Ce e cu pisicoanța asta
Ce și-a făcut din crengi fereastra!

hobbitul spunea...

Dac-ar fi atîta numa':
C-am uitat să trec și bruma!

Veronica spunea...

Era o pisică cu aspiraţii înalte.

Povestea e aşa: dacă te plimbi cu ochii după păsări, poţi să dai nas în nas cu o pisică. Era sus, sus, sus în copăcel. Dar toate vrăbiile erau în copăcelul frate. Nici un podeţ. Şi-atunci pisica s-a cuibărit pe gînduri.

Anonim spunea...

hiii, motaaan clocitor!

Veronica spunea...

Priviţi ochii, nasul, lăboanţele acestui clocitor de copac!
Ora ştie, Ora vede, Ora e motanoloagă. :)