Ce frumoase epilogurile festivalurilor, din care cresc deodată poveşti noi.
M-am visat la Kikinda, o masă cu discuţii înfocate, atît de înfocate încît am uitat de tren, şi-am rămas acolo încă o noapte, dormind la recepţie, cu înfiorător de multe bagaje împrejur.
Cînd m-am trezit, tîrziu, continuau poveştile.
Am tradus povestirea Kalliei Papadaki, participanta din Grecia la Kikinda Short. Este în Tiuk. Mai urmează alt autor, altă poveste.
Şi alte ramificaţii post-festivaliere, numai bune pentru evitat amorţeala de leneş de copac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu