6 aprilie 2011
Intrebari esentiale
Vînzătoarea de la loterie se trezeşte mai mereu mai devreme ca mine. Sunete de hipopotam în cadă, violente, prelungite, bulboane şi bulburuci. De cercetat: ce visează vînzătoarea de la loterie? Care sînt temele recurente de coşmar? Care sînt temele erotice predominante? Apoi, ce visează hipopotamica vînzătoare de la loterie cu ochii deschişi, atunci cînd, zadarnic curată, copitează pe străduţe, cînd desface lacătul, cînd întinde mîna la ghişeu? De ce preferă nuanţele de roşu vînzătoarea de la loterie? De ce are un iubit vînzătoarea de la loterie? Cum de şi-a găsit ea un copitat pe măsură? Sunetele de hipopotam din cadă de la şase dimineaţa sînt cumva şi ale lui? De cercetat, atunci, şi: ce visează iubitul hipopotamic al vînzătoarei de la loterie? Care sînt temele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Dacă tu pui, cu atîta dezinvoltură, o sumedenie de întrebări esențiale despre hipopotamica vînzătoare de la loterie și chiar despre iopoteticul ei iubit hipopotamic, eu, meticulos, m-am informat în primul rînd ce-i cu hipopotamii ăștia în general. Am răsfoit un cărțoi vestit, apărut mai demult, într-o traducere condensînd ediția germană editată în vreo zece volume, într-un doar singur singur tom la noi: Lumea animalelor după Brehm. Pe urmă am mai citit și rîndurile din Enciclopedia Britanică dedicate grațiosului Hippopotamus amfibius, și, înarmat pînă-n dinți cu amănunte anatomice de-o savuroasă precizie, mai amintindu-mi pe deasupra cum cumpăram lozuri în plic, la Dolhasca, cu pungile, pentru a le desface abia acasă, împreuna cu poetul Adi Cusin, trîntiți pe podele și bînd vin acrișor de Probota, el sosit in vizită la mine dar, pe furiș și la o iubită de-a lui, dentistă și cam unguroaică, copleșit de trecut, incitat de prezent, m-am așezat temeinic pe scris.
Oh, dar animalele din lumea animalelor nu trebuie, drăgălaşele, amestecate cu animalele din lumea oamenilor. Căci nimic nu-i mai adorabil decît urechioara şi copituţa hipopotamului adevărat. Copiile umane însă...
Știu și eu la ce-o fi visînd, în timpul zilei, hipopotama de la loterie, cu ochii permanent bulbucați de speranță, cu nările umflate de dorință, scoase parcă prin ghișeu ca deasupra suprafeței apei tulburi a biroului în care dă impresia că se bălăcește ușor impudică întruna, atrăgînd cumva clandestin cumpărătorii, înfocată veșnic în nuanțe de roșu? Cerceii ei sînt de aur masiv și-atîrnă cu kila din loburile cărnoase! Colierul ar doborî un turn, dar gîtul ei nu, niciodată! Inelele de pe degetele groase, dacă te uiți mai atent, au peceți nițel deșuchiate, sugerînd fantasmagorii amoroase de nedescris. Este, în fond, și o vînzătoare de iluzii. Fiecare vine la ea cu gîndul că va cîștiga sume uriașe, va cumpăra apoi vile cu piscine albastre și cu moblier unic din lemn de sicomor, va pleca în excursii exotice, va admira piramidele, zidul chinezesc, femeile tailandeze-n mare si nouă dezordine amoroasă, eschimoșii sărutîndu-se cu nasul, unși cu untură de focă vioaie, vor avea aurora boreală la purtător, vor pupa buricul Polului Sud etc. Însă noaptea, aproape sigur, coșmarurile îi vor clocoti suflețelul în înspăimîntătoare șiruri de cifre descărnate, îi vor da-n foc, peste margini de oale și de hemisfere spumegînde de creier acrit cu borș de tărîțe, chinuitoare combinații numerice între mărar, lobodă, steve, leuștean, pătrunjel, ghimber, corcodușe… plus crenguțe de cimbru și frunze de sfeclă roșie, îi vor exploda perna-n evantaie de puf de gîscă și-n stropi răi de catran și o vor trezi leoarcă, sleită-n transpirații profuze, cu cerceafurile-n flăcări iuți la tălpile late, cu pieliță roz între cele patru degete… Mă rog, e doar o presupunere…
Ne-nclinăm în faţa prea-frumoasei presupuneri (mult prea frumoase!). Iată de ce. Ne gîndeam, mai devreme - în faţa amintirilor de Dolhasca - cum noi, dimpotrivă, am fugi în poveste. Şi că distanţa dintre zgomotul înfiorător al dimineţilor şi seninătatea necesarmente căutată ar putea fi parcursă numai inventînd povestea hipopotamicei, despre care de altfel nu ştiu mai nimic şi nu vreau să ştiu nici un nimic în plus. Doar invenţia poate salva. Ţuşti o poveste dintr-un ciob auditiv. Dar chiar şi aşa, s-ar găsi apoi vreo ciocănitoare ochioasă din preajmă, umflîndu-şi guşuliţa roşie: a, m-am prins, asta-i vecina, vecinica vecină, ea e, ea e, ea e, ştiu eu preţis! Atunci am scoate binoclul şi, într-o dulce răzbunare, i-am vedea şi transcrie toate, toate petele. Preţis!
Nu puteam incepe ziua mai bine decat asa: cetind despre copitati, vanzatoare, copitate si hipopotami. Unde mai pui ca toate cele de mai sus sunt una si aceeasi persoana. Foarte funny imaginea. Merge perfect alaturi de cafeaua de dimineata.
Zi faina si tie! :D Chiar si dupa momentul bulbucilor din vecini. Sau astazi nu a fost cu bulbuci?
Mă bucur, Mihai. Cafea plăcută!
Cu bulburuci, desigur. :)
Multumesc! Fara bulburuci, dăsigur. Dăcât imaginati! In baia vecina tie!
Trimiteți un comentariu