11 noiembrie 2010

Oh, Sailor!...





Ghici cu cine m-am întîlnit prin Piaţa Mare?
Fără să-l caut, fără să-l aştept, fără să mă înghesui, fără să stalkeresc. Ştiam că e prin zonă, ştiam că pe undeva pe la biserica unde mi-ar fi plăcut să mă duc, dar mă oprise o jenă, aşa că mă plimbam cam fără ţintă.
Am auzit un grup de adolescenţi scandînd ceva ce mi-a sunat a "Li-ber-ta...", cocoţaţi pe soclul lui Gheorghe Lazăr. Abia apoi am văzut caravanele Castel Film. Apoi m-am apropiat. "Ni-co-las!..."
Nu m-am abătut mai mult de zece paşi de la drumul obişnuit. N-a durat mai mult de un minut şi uite-l, nu ştiu cum de-am ajuns la doi-trei metri de el. Nicolas Cage. Rupt din lună, frumos de pică, amabil, zîmbitor. Am făcut vreo trei poze, apoi pur şi simplu am stat şi l-am privit cum dădea autografe pe caieţele. M-am tot uitat şi i-am tot zis în gînd "Oh, Sailor". Apoi ne-am dus fiecare la treburile noastre.

Niciun comentariu: