30 octombrie 2010

26 octombrie 2010

Luni si marti in Sub Arini








Luni şi marţi în Sub Arini. Senzaţia de complicitate a puţinilor ce se plimbă ziua în amiaza mare prin parc, în timpul săptămînii. Gîndul că toţi avem un beteşug sau altul, o lipsă sau alta. Bătrîni cu cîini şi mai bătrîni, un collie cu ochii lipiţi, sătul probabil de cîţi l-or fi strigat Lassie, o grăsuţă pe bicicletă pedalînd mult prea iute, un handicapat cu bastonul metalic alături de bancă, o femeie cu ochelari, speriată cînd şi-i dă jos pentru o clipă, văzînd cum aleea îi alunecă brusc de sub tălpi, căutînd un sprijin, punîndu-şi ochelarii la loc şi continuînd să inventarieze beteşugurile.

24 octombrie 2010

Luni seara, urechile ciulite!



O invitaţie pentru luni seara, de la ora 19: emisiunea "Douăzeci, zece - probă de cultură", de Adela Greceanu, pe Radio România Cultural, realizată de data asta la Bistriţa. Picanteriile aici. Cum ar veni, vor vorbi nişte oameni care tac şi fac.
Poza, evident, se dedică realizatoarei.

22 octombrie 2010

Alta copilarie



*

Se ţin scai copilăriile de mine. Ce bucurie, aseară tîrziu. Pe TVR Cultural, filmul "Bani de buzunar" ("L'argent de poche"), de François Truffaut. De revăzut oricînd.

21 octombrie 2010

Divina copilarie



"Sebastian în vis e Sebastian din trezie făcut poezie", "Sebastian în vis" e "Divina copilărie". Uitaţi orice text de pe blog, voi, cei ce credeţi că aţi citit cartea lui Radu Vancu în transmisiune directă, pe cînd se croia, şi poftiţi de luaţi cartea de hîrtie, "the same pitic, altă scufie", da, chiar "Divina copilărie", de-acum împărţită în cînturi şi turnată la fix între noile porţi de carton! Infernal de paradisiacă.

17 octombrie 2010

Dupa demolare



Era o astfel de zi. Tabucchi, şerveţele mentolate, ochelari noi, "Sebastian în vis", perne cu cap de pisică, pluş, panglici, şnururi, nasturi, jazz, parbriz cu lumina răsfrîntă în mii de picături.

14 octombrie 2010

Tiuk! nou

Tiuk! de toamnă e pe net şi e animalier!
Priviţi! şi nişte fragmente.

Cu sârguinţă blândă a bătut vântul toată noaptea trecută, bântuind prin oraş încolo şi-ncoace, plecând, revenind, uneori ezitant în rotocoalele sale, alteori insistent în aceleaşi repetate refrene. Ce tainice mesaje o fi încercat să transmită lovind, lovind, lovind întruna cu bucla unui zăvor în obloanele...

11 octombrie 2010

Astazi

La radio, vestea zilei: 11 octombrie - Ziua Internaţională de Luptă Împotriva Durerii.
Ce bine că m-am trezit de la 5!

8 octombrie 2010

Locul tau de linga florareasa

Cîinele meu cu pulover, cîinele meu cu pulover albastru, zadarnic te-am căutat în cea mai friguroasă dintre zile, locul tău de lîngă florăreasă era gol. Dar tu erai undeva. Şi-am tot mers, părul încîlcit, doi crenvurşti Angst în buzunarul pardesiului. Ţi-aş povesti, consider că se cuvine să ştii, că la întoarcere locul tău era ocupat, un necunoscut roşcovan cu trei picioare şi cercel în ureche. Chiar cînd întindeam palma să-l mîngîi pe creştet el s-a lăsat în jos, aşezîndu-se pe rană. Dar scăpasem de Angst, era deja o vreme de cînd frica se mutase în burta cerşetoarei de pe pod. Cîinele meu cu pulover, zadarnic te-am căutat în cea mai friguroasă dintre zile.

5 octombrie 2010

De cotlon

Timişoara, drumul ăsta plăcut-forţat la fiecare trei luni.
În tren, unul din patru oameni citeşte. Poate doi din patru. Să zicem cel puţin unul într-un cuibar de patru locuri. Trei din patru cititori au sub 40 de ani. Doi din patru au sub 30 de ani. Trei din patru cărţi sunt din cele cu pagini îngălbenite. '84, a mea. Regional, patru din patru îngălbenite. Ignorînd ochii aţintiţi pe pagini, voci piţigăiate declară şi declamă decăderea noilor generaţii - clasic (cum să nu devii clasic în viaţă - alarmă!). Ce se vede printre pagini? Bîtlani decolînd spre apus.
Timişoara, dulce decădere. Ochii se deschid doar după verdict. E bine. O stradă scăldată în miere. Jumătate pustie. Jumătate infestată. Cocalari cu geci de fîş pe pieptul gol ies la orele prînzului de la şcoala de arte şi meserii. Arte şi meserii? Puseu de panică. Mers de şobolan. Capul străzii. Magazin de arme şi unelte de pescuit. Un coşar cumpărîndu-şi langoşi.
Decăderea continuă a unui oraş frumos. Vizibilă doar la vizite atent drămuite. "Nu te pune cu timişorenii!". Oroare. Stîlpi metalici unde-a fost piatră. Ornamente ştirbite. Faţade colorate. Acoperişuri lucitoare.
Dar frumuseţea din centru. Păturici portocalii pe scaunele cafenelei. Unul din patru. Pisici pe terasă, adulmecînd tivurile pantalonilor, privind în gol, aţipind, tresărind. Pisică înduioşător tolănită cu burta în sus sub mîinile necunoscute.
Acasă. Terminat cele 1600 de pagini. Aş vrea să dispară filamentul din ochiul drept. O să dispară? Vestea bună, deodată venind din spate, într-un fel tot din Timişoara, ca o bătaie prietenească pe umăr. Ai uitat asta. Am uitat, n-am ştiut, n-aş fi bănuit. Să practicăm exerciţiile de admiraţie. Încerc şi eu. Linişte. Mulţumesc. Admiraţia! În acelaşi timp în care-ţi ştergi sudoarea, n-ai ce faci şi ştergi şi scuipatul odihniţilor care te-au năclăit aşa, ca din joacă, undeva pe traseu. Sînt obosită. Fericită, cumva.
Cam criptat, da, fiindcă mi-e dor de început.