20 noiembrie 2008

Lansari la Gaudeamus - Orchestra portocalie si Ochiul

Lansări la Gaudeamus, Bucureşti, sîmbătă, 22 noiembrie:

Ora 17.30: Lansarea celui mai important proiect editorial din cadrul colecţiei „Biblioteca Polirom” pe anul 2008, Seria de autor „Vladimir Nabokov”; special: traducere în premieră – Ochiul. Prezintă: Florin Iaru, Horia-Florian Popescu, Veronica D. Niculescu, Anca Băicoianu, Bogdan-Alexandru Stănescu.

Ora 18.00: Orchestra portocalie de Veronica D. Niculescu Prezintă: Ion Bogdan Lefter, Radu Vancu.

***
Despre "Orchestra portocalie"

Ion Bogdan Lefter:

"Nişte proze de o foarte bună calitate, foarte plăcute. E de obicei, din câte ştiu, un epitet neagreat – când spui despre o anumită literatură, o anumită proză, că e plăcută, există riscul să ţi se strâmbe din nas. Şi există desigur o gamă foarte bogată de proză neplăcută, crudă, agresivă, violentă şi aşa mai departe. Veronica Niculescu are agresiuni şi violenţe în textele ei, dar ele sunt undeva în spate, în subtext, în psihologii ascunse, şi la suprafaţă vedem o proză care pare calmă, pare graţioasă, care însă nu-şi disimulează până la capăt traumele. Sunt decupaje de existenţă în tradiţia prozei scurte, dacă vrem de la Cehov încoace, sau putem da şi alte repere, o proză cu oameni obişnuiţi şi o proză eminamente feminină, autoarea asumându-şi identitatea feminină în diferite ipostaze."

"Veronica D. Niculescu reuşeşte să construiască foarte frumos şi cu o suprafaţă elegantă proze ale unor turbulenţe de adâncime."

"Întrebarea care se pune întotdeauna în faţa prozei scurte prin tradiţie, şi la noi şi în alte părţi, este în ce măsură avem de-a face cu exerciţii în perspectiva unor suprafeţe mai largi, de tip roman, sau nu. Încă probabil a rămas ceva activ din vechea prejudecată, cum că romanul ar fi ceva mai nu ştiu cum... mai important, ceea ce evident e fals: există capodopere scurte şi există lungi romane plicticoase, şi există mari scriitori de proză care nu au scris romane.
Ce va face de aici înainte, numai Veronica D. Niculescu ne va da răspunsul, şi eu nu pot să risc unul. Aş putea să încerc să demonstrez că ea are vocaţie pentru proza scurtă, şi după aceea să vină cu un roman. Dar sunt aici date foarte bune pentru mers în orice formulă, pe orice direcţie. E o prozatoare de fină calitate, cu o foarte bună scriitură, şi care are lucruri de spus din profunzime, nu din improvizaţie, nu din observaţii banale."



Radu Vancu:

"V.N. face o proză de analiză calofilă, seducătoare după cum spunea domnul Ion Bogdan Lefter, ambalează de fapt traume ale identităţii feminine într-o frază calofilă. Lucru care e mult mai greu de făcut decât simpla notaţie directă a traumei. Mizează aparent pe efecte de subtonalitate, vocea nu ajunge niciodată la ţipete neoexpresioniste, cum e moda acum, nu pare legată în nici un fel de tradiţia aceasta a prozei junky sau proza care se poartă."

"E un fel de discreţie a traumei, paradoxal poate, ambalată cum ziceam într-o calofilie fără greş. Şi aici se simte lecţia majoră, cred eu, a celor doi prozatori tutelari ai ei, Nabokov şi Kundera, deşi nu seamănă cu ei, şi asta e foarte bine."

"Şi cred că ea reuşeşte, cum ziceam, alături de alţi prozatori foarte buni tineri, Filip Florian, Bogdan Popescu, care şi ei nu preferă stilul dur, ci pe cel încheiat la toţi nasturii – poate debutonat prin colocvialitate, dar atât – deci reuşeşte alături de aceşti prozatori care iubesc literatura frumoasă, reuşeşte şi ea să facă cel mai greu lucru: să facă literatura iarăşi frumoasă.
Şi de asta v-aş invita să citiţi cartea, sunt convins că o să aveţi revelaţia unui prozator de primă linie dintre cei tineri."


(selecţiuni din prezentarea volumului "Orchestra portocalie", la lansare)

Fotografii de Un Cristian:








13 noiembrie 2008

13

Era o zi obscen de frumoasă.