26 iunie 2008

Despair

Fără dragoste, anumite gesturi ar fi doar triste, ridicole giumbuşlucuri.
Mă gîndesc la o femeie ducînd în braţe un ghiveci cu un cactus uriaş, care o dezechilibrează la fiecare pas. Planta se sprijină pe umăr, greutatea verde lasă urme sîngerii. Seara, întrebată ce are pe piele, femeia va spune "nimic, am mutat florile". Florile!... Cactuşii fac unele dintre cele mai frumoase flori, numai să te ţină inima să nu îi uzi deloc iarna. Oricît s-ar usca, să îi laşi să crească setea în ei pînă izbucnesc în petale.

Citesc (recitesc) "Despair". Plăcere. Dacă aş scrie trei rînduri despre carte, aş ucide plăcerea. Capitolul şapte începe cu: "Literature is Love".

Niciun comentariu: