26 februarie 2008

Tu şi dinozaurul tău

Este o experienţă interesantă să te trezeşti mult mai devreme decît o faci de obicei. Să îţi speli ochii şi să ai senzaţia că totuşi nu i-ai spălat. Să ieşi pe uşă fără să fi băut măcar o înghiţitură de cafea. Să te uiţi pe geamul taxiului la străzile încremenite. Să vezi în goană saltul unui cîine lup care vrea să înhaţe lesa din mîna stăpînului.
Apoi să auzi, de pe un scaun alăturat, un vaiet ca un mieunat care iese din gura unei fetiţe cuminţi, în timp ce îi curg picături de sînge din deget.
Să porneşti înapoi spre casă, pe jos, strîngîndu-ţi hainele pe tine ca pe-o piele de sălbăticiune. Să urci pe la Biserica Ursulinelor, să ajungi în Piaţa Mare, încă umbrită - soarele-i abia pe Cetăţii, dincolo de ziduri -, unde cînii dorm ca un şir de covrigi pe singura felie însorită, subţire, de-a lungul bisericii. Să mergi şi tu pe acolo, urmând dîra de lumină, şi nu în diagonală ca nebunul, aşa cum ai fi mers altă dată.
Să îţi sune întruna în minte cea mai scurtă povestire scrisă vreodată. Şi repetînd-o obsedant să o rescrii tu, în mai multe capitole. "Cînd se trezi, dinozaurul era tot acolo." Să fii fericit că lumea nu s-a trezit, că eşti doar tu cu dinozaurul tău.




Poza e din toamnă, dar şi atunci era tot o astfel de zi.

21 de comentarii:

Anonim spunea...

Mie dinozaurii îmi sînt simpatici, îi consider un fel de foarte vechi strămoşi de-ai mei. Numai că aveau un singur cap şi păreau cam fioroşi. De fapt erau foarte copilăroşi...

Veronica spunea...

Al meu e tare copilăros, are ochi umezi şi gene lungi şi îi place ciocolata. Îi dau fără zahăr, deşi îi ador burtica. În unele zile, mă lasă să mă sui pe creasta lui verde. Durează o zi întreagă să ajung din vîrful cozii la gît, aşa că întotdeauna îmi iau un sandviş în tolbă. Facem asta în special vara, cînd sînt zilele lungi.

Anonim spunea...

Eu l-aş ciupi de coadă, să văd dacă simte!!!

Veronica spunea...

Oh, cum să faci aşa ceva?! Simte, doar nu crezi că dacă e mare e nesimţit. Lăcrimează la valsuri...
Vai, Ciupivai!

Anonim spunea...

Eu ştiu că simte! Ciupivai e cam tra-la-la!

Veronica spunea...

Tu de unde ştii? Ai şi tu dinozaur?
Te pomeneşti că îl împărţim pe Şaptecapete şi nu ştim! :)

Anonim spunea...

Sînt doi dinozauri! Unul e al meu, celălalt e al tău; ce mare filozofie!!! Fiecare cu dinozaurul lui...

Veronica spunea...

Nu-mi convine. Doar eu am dinozaur! Restul lumii doarme şi nu-l vede. Cînd se va trezi, eu cu dinozaurul meu vom fi departe. Şi gata.

Anonim spunea...

Eu nu pot fi împărţit! Am şapte capete, dar o singură inimă. Şi ea este dăruită, cît ţine povestea, unei singure fiinţe pămînteşti!

Veronica spunea...

Frumos!
Dar ce fac cele şapte capete cînd fiinţa pămîntească vrea să îţi dea un pupic pămîntesc?

Anonim spunea...

Dar e simplu! Un sărut pămîntesc este dat întotdeauna de şapte ori.

Anonim spunea...

De asta sîntem noi şapte pitici pentru o singură Alba ca Zăpada... De fapt dînsa, dacă e să o judecăm după cum se poartă cu noi... şi în general... cînd crede că nu e văzută de nimeni... ar trebui să se cheme, pur şi simplu, Murdărică!!! Dar fiindcă o iubim cu toţii, îi tolerăm obiceiurile cam... necugetate... Săraca, stă singură şi are nevoie şi ea de distracţii. Iar noi o distrăm cît putem, insă Alba ca Zăpada e insaţiabilă, zău... vă poate spune şi Ciupivai... cu care se întîlneşte uneori pe ascuns...

Anonim spunea...

Ei, mai dormim şi noi împreună... că ne e frică de Zmei. Şi ne arătăm una alteia... albeaţa pielii, degetele lungi şi febrile,cărlionţii părului mătăsos... ş. a. m. d.

Anonim spunea...

Cred că nu are rost toată sporovăiala asta. E cam aiurea. S-a plecat de la un dinozaur şi s-a ajuns la Albă ca Zăpada. Se ştie că poveştile sînt date odată pentru totdeauna... Nu ai ce aduga sau şterge din ele. Albă ca Zăpada rămîne pură şi frumoasă indiferent de pîra caraghioasă a piticilor sau de absurdităţile lui Ciupivai. Eu, ca să fiu cinstit, mi-aş lua un dinozaur ca prieten. Sînt blînzi şi ascultă cu lăcomie tot ce le spui, simţi că ai pe cineva lîngă tine pe lumea asta veninoasă.

Anonim spunea...

Unde dai şi unde crapă! Pitici ăia au halucinaţii, fumează lulele cu "iarbă" probabil. Nu au nici o legătură cu cele şapte pupicuri pămînteşti; ca să nu mai zic că delirează, pur şi simplu, cînd e vorba de Albă ca Zăpada care e o fetiţă cît se poate de cuminte şi la locul ei.Gata!

Anonim spunea...

Ba nu e gata! Eu, Piticul adevărat, nu am nicio vină că cei şapte pitici ai Albei ca Zăpada sînt nişte infami... Dînşii o invidiază că e drăgălaşă şi gingaşă, asta e! Eu o respect şi îi aduc pahare cu crini violeţi...Şi o ajut să se spele în lighene de cleştar. Şi îi dăruiesc fluturi vii şi şopîrliţe cu capul îngust, să se joace...

Veronica spunea...

Vai, de şapte ori vai!
Lipsesc şi eu cîteva ore de-acasă şi uite ce vă certaţi... Cred că de-asta au dispărut aproape toţi dinozaurii.

Anonim spunea...

Vezi că spui şi tu vai!!!

Anonim spunea...

Şi încetul cu încetul o să dispară şi oamenii...

Veronica spunea...

Da, dar cum au dispărut aproape toţi dinozaurii, tot aşa mai rămîne cîte un om, pe ici, pe colo.
Mi-a şoptit un monstruleţ.

Anonim spunea...

Dea Domnul!