8 februarie 2008

Zambila cu coada de iguana

Imaginaţi-vă că tablourile acestea sînt mari. Chiar mari! Încap cîte unul pe un perete, cel mult două. Şi asta fiindcă sînt largi încăperile Galeriei de Artă Contemporană Brukenthal. Curatorul din Bucureşti spune că în altă parte n-ar fi fost posibil, fiindcă nu ar exista astfel de spaţii. La Sibiu, expoziţia de care vă spun, a pictorului Roman Tolici, va fi deschisă peste cîteva ore. Am vizitat-o ieri, cînd încă nu erau gata nici catalogul, nici etichetele de la tablouri. E remarcabilă.

Avem aşa: 13 tablouri de mari dimensiuni, fiecare purtînd o dată şi un nume. Zile naţionale ale unor ţări. Peisaje ilustrînd ţara respectivă, însă - afli dacă întrebi - realizate după fotografii din România. Clişee zero.
Mesaj: căutaţi-vă propriile simboluri în tot ce e în jur.

"4 Iulie, SUA" – de fapt, o curte interioară din Bucureşti.
„3 Octombrie, Germania” – de fapt, imagine de la Buşteni.
Marea Britanie e minunată, fetiţă făcînd şpagatul pe malul mării. România, roşu la semafor, noapte, ceaţă.
O să povestesc într-un articol.

Pe drum spre casă, azi, m-am oprit să-mi cumpăr o zambilă. Zîmbea cu căpşorul roz din găleata ţigăncii. Cînd a fost extrasă, şi-a arătat grozăvia: era uriaşă, cu coada lungă şi groasă cît a unei iguane! Zambila mea de jumătate de metru îmi zîmbeşte acum pe deasupra monitorului de 17 inch! Tabloul meu: „8 Februarie, Ţara Minunilor”.






















P.S.: Cu excepţia fotografiei, articolul acesta e postat şi pe celălalt blog. O mică încurcătură tehnică: au rezultat două variante şi nu şterg nici una. Aici avem zambila, acolo avem tablourile. Mirosul nu-i decît la mine acasă.

10 comentarii:

Anonim spunea...

Zambilă roz cu coadă de iguana, iată ceva pe gustul capetelor mele iscoditoare. Parcă o văd, periculoasă, gingaşă,răpită din găleata ţigăncii, sechestrată în pahar. Alături o matrioşcă rusească, simpatică foc, promiţînd încă altele, îmi place să sper, şapte, din ce in ce mai mici... mai dolofănele şi pline de bujori în obrăjori...

Anonim spunea...

E o vază mată, albă, burtoasă, se vede cu ochiul liber!!! Nicidecum pahr.Iar capete multe am doar eu!!!

Anonim spunea...

Eu prefer matrioştele, sînt pe măsura mea şi-s vesele nevoie-mare!Sigur sînt şapte! Cîte una de fiecare pitic!

Anonim spunea...

Nu! toate pentru mine!!!

Veronica spunea...

Vai, lipsesc puţin şi uite ce gîlceavă!
Mă aşteptam să fiu luată la rost că laud frumuseţea unei flori uriaşe. "E hidoasă aşa mare!", mă aşteptam să strigaţi. "E un mutant!". Şi mă pregăteam să vă spun că e minunată, fiindcă lîngă ea mă micşorez eu.
Dar voi? Voi vă certaţi pe păpuşile ruseşti. Biata mea Sonia...

Anonim spunea...

Adevărul e că zambila asta rozalie, cu coadă lungă, musculoasă, de iguană, miroase atît de îmbătător, atît de penetrant, încît faci clăbuci la creier dacă te laşi voia ei... Şi e chiar minunată, poate tocmai prin contrastul dintre voinicia ei şi mireasma ce ţi se bagă în nări ca o limbă subţirică... Iar că tu te simţi mică pe lîngă ea, nu-i nimic de rău... Abia o să ai "priză" la Pitic!

Veronica spunea...

Telepatie cu miresme - tocmai adăugam ceva despre miros. Apoi am şters...
S-a reparat celălalt blog şi căutam să scuz cumva cele două postări asemănătoare. Şi totuşi nu şterg nici una din ele - aici e zambila vedetă, acolo sînt tabourile din expoziţie.
Dar mirosul!... E pur şi simplu nebunie. O singură floare mi-a colorat tot dormitorul. Nu ştiu cum fac la noapte, mi-e milă să o scot din cameră, dar cine ştie ce halucinaţii îmi dă?...

Anonim spunea...

Zambilele dau halucinaţii cu Balauri!

Anonim spunea...

Citesc cu atenţie, pentru prima dată, la Copyright: "cu acordul, chiar şi silit..." Deci se poate obţine un acord şi cu de-a sila? E de explicat treaba asta... Cum adică acord silit???

Veronica spunea...

@Şaptecapete: Tu erai aseară, nu erai tu?

@Hobbitul: Dacă aş fi ameninţată că mi se fură miresme, senzaţii, amintiri, că mi-ar fi extrase cu cleştele, ca unghiile torturaţilor, poate, da, poate atunci aş zice bine, hai... luaţi ce vreţi, numai opriţi-vă...
(Era doar o glumă! Sînt unele fotografii, de la concerte, de exemplu, pe care totuşi n-aş vrea să le văd prin nu ştiu ce ziare. Ideea era să mi se ceară.)