"Ia te uită! Un cîine cu trei picioare care plimbă o fată!", s-a mirat motanul, de dincolo de gard.
Mi-a luat-o înainte. Eu aş fi vrut să-i spun cîinelui care se ţinea după mine: "Vai, uite ce motan grăsun în curte, acolo, între ciulini!".
I-aş fi luat-o înainte cîinelui, care se oprise la piciorul meu şi-ncepuse deja să-mi vorbească cu ochii ăia de miere, pe care pînă atunci nu-i văzusem. Îşi ţinea capul aplecat uşor într-o parte, ca şi cînd ar fi vrut să-şi acopere, ruşinat, golul. Era de fapt o căţea şi undeva probabil c-o aşteptau puii. Avea ţîţişoarele grele, i se legănau mai lungi decît lăbuţa retezată, din faţă. Motanul ne-a scos limba şi a continuat să se lingă sub coadă. Lucrurile importante nu pot fi amînate prea mult.
4 comentarii:
Ce motan! Într-adevăr, linsul sub coadă e un lucru foarte important... O spun eu, care avînd şapte capede, am şi şapte cozi... deci mă ocup de lucruri de maximă importanţă...
Ura! Dacă ai şti, dacă ai şti de cînd mă chinui să aflu... Mă jenam să te întreb aşa, din senin, dacă ai şi şapte cozi. Mă bucur! Dar blană ai? Şi cum se face repartizarea cap-coadă la curăţenie?
Ei, nu am spus pînă acum, dar cozile au fiecare altă culoare. Sînt şapte şi dacă le arunc peste zare se pot confunda, una lîngă alta, cu un curcubeu solzos! Curăţenia e destul de complicată, o să o povestesc altă dată... Dar şi plină de delicii...
Ce minunăţie! Păi ar fi şi ciudat să mai vorbim de curăţenie în casa curcubeului...
Trimiteți un comentariu