16 ianuarie 2008

Doar aşa...

Era o astfel de zi.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Bănuiesc că e un numar de casă! Dar ce fotografie frumoasă... Cum cifrele devin afectuoase, te cheamă în buclele lor, te acopar tandre într-un şir ce merge, merge pe scîndura caldă...

Veronica spunea...

Îmi amintisem de o stradă ferită, dintr-un oraş oarecare, un bărbat se oprise deodată, ca să adune cifrele văzute pe o tăbliţă, într-o staţie de autobuz, căutînd un sens...

Anonim spunea...

Hm... asta fac şi eu întotdeauna... De exemplu: cifra asta e de fapt 2!!! Fiindcă: 5+6=11
Iar 1+1=2! Şi iată o semnificaţie adusă pe tavă, îmbietoare...

Veronica spunea...

Şaptecapete, mă tot gîndesc cu ce să adun eu capetele tale multe.
Între ele, nu merge, avem deja o cifră.

Dar uite că mi-am dat seama că eu aveam, în liceu, numărul matricol 7! Eram într-a IX-a A, tocmai începuseră să dea numerele din nou, de la început. Fiind la litera D cu numele, mi-a picat 7.

Anonim spunea...

Mie mi se pare normal tot ce spui.7 e una din cele mai frumoase cifre. Mai pline de semnificaţii... Am văzut cîndva o Numerologie în două volume, în engleză, eram fascinat pe atunci de numere... O distinsă doamnă, fiica actorului Şeptelici, îmbrăcată somptuos într-o blană ce-i cadea de pe umeri, lăsînd să se ghicească radăcina sînilor, la Banca Mondială, mi-a zis rîzînd: "Dumneavoastră trebuie neaparat să vă ocupaţi cu numerologia..." Lîngă ea era o tipă înaltă, mult mai în virstă ca ea, cu o siluetă perfectă, de adolescent, cu un facies uşor masculinizat... uneori o mîngîia protector pe Doamna Şeptelici...pe umerii lăsaţi goi... pe obraz... A fost o revelaţie pentru mine! Le-am visat de mai multe ori... Se înţelegeau, se intuiau... Erau in cifra ideală...