29 decembrie 2007

Pinacoteca Nouă

Întîlnirea cu doamna Wittgenstein...

7 comentarii:

Anonim spunea...

Hm... ce contrast intre alb (doamna Wittgenstein!) şi negru (tipa cu păr blond).

Veronica spunea...

Ciudat, asa este, insa pe loc n-am simtit vreun contrast.
E uluitoare pictura asta, cind o vezi cu ochii tai. Am in fata o fotografie dintr-un album, ma uit si vad ca nu are aproape nimic in comun cu realitatea. E ca si cum ai incerca sa pozezi aerul, cu miresme cu tot.

Anonim spunea...

Să pozezi miresme! E-o ideie dum-dum! Curios ce forme ar căpăta izul ciupercilor otrăvitoare, frumoase de pică!!! Sau balaurii, ce se ştie că sînt în majoritatea timpului invizibili pentru fecioarele pe care le răpesc şi le poseda-n peşteri, sprijinite de stalactite sau stalagmite descompunînd întunericul în fiori şi urlete. Remarc acum că doamna e brună, iar tipa blondă, efilată ca un băieţel diavolesc.

Veronica spunea...

Efilată...

Anonim spunea...

A se deosebi efilatul de epilatul sau depilatul. Oricum, nu ne putem da zeama daca tipa e de epilata sau nu, pe motiv ca-i imbracata!

Veronica spunea...

Se deosebeste!
Si ne putem da zeama, conform canoanelor epocii, ca doamna Wittgenstein sigur nu era epilata.
Daca am scris de rochia diafana, sa spun si ca doamna avea o la fel de diafana mustacioara...

Anonim spunea...

Doamna Wittgenstein are mustăcioară ca orice femeie îndrăcită, hiper... Normal că nu-i epilată, tufele oculte făcînd deliciul epocii...
Posibil că mînuia şi cravaşa, şi nu numai pentru iepele sau armăsarii călăriţi femeieşte, cu amîndouă picioarele pe o singură parte a crupei...