31 decembrie 2007

"Camera obscura" - mici delicii la recitire

Dintre micile delicii descoperite la recitirea "ţigară de la ţigară" a "Camerei obscure":

"Să fim serioşi, nu poţi să iei un pistol şi să împuşti o fată pe care n-o cunoşti, doar aşa fiindcă te atrage", gîndeşte Albinus chiar la finalul primului capitol. De pistol nu se va despărţi însă pînă la final... Deja la pagina 15, el mai spune: "Oricum, e ca şi moartă, fiindcă n-am să mă mai duc acolo" (la cinematograful unde lucra Margot).

"O tabacheră păstrată ca o comoară a fost pierdută într-o grădină uitată" - descriere în cioburi a nunţii lui Albinus cu Elisabeth, la Munchen.

Albinus avea "ochii albaştri şi blînzi, care se holbau puţin cînd gîndea intens (şi cum avea o minte mai înceată, asta se întîmpla mai des decît ar fi fost cazul". După ce vine să îl stoarcă de bani, bădăranul frate al lui Margot pleacă bombănind despre "nătărăul gîngav şi cu ochii beliţi".

În grădina unde scriitorul Udo Conrad se face că trebăluieşte şi, lezat ca o fată bătrînă, îi răspunde lui Albinus în doi peri, acesta se strecoară "dînd la o parte cu delicateţe frunzişul penat al unei mimoze"!

Numele false pe care i le oferă lui Margot, pe rînd, Rex şi apoi Albinus, sînt Miller şi Schifermiller. "Alt Miller?", se întreabă Margot.

Şi minunata replică a lui Elisabeth, după ruptură, vorbind despre maimuţica evadată şi cocoţată în vîrful copacului, izbucnind în lacrimi: "N-o să vină niciodată înapoi, nu-i nici o speranţă; n-o să mai vină înapoi, niciodată".

Despre falsurile din casa lui Albinus, făcute chiar de Rex, fără ştiinţa posesorului:
"- Nu pare modern? Aproape suprarealist, de fapt, a spus Albinus afectuos.
- Absolut, a spus Rex, ţinîndu-şi încheietura mîinii, în timp ce studia pictura. Era modernă: o pictase cu numai opt ani în urmă."
Discuţie aplicabilă, ca şi cea cu maimuţica, întregii situaţii din carte.
Şi cîte şi mai cîte...

4 comentarii:

Anonim spunea...

"Camera obscură" mi-a fascinat adolescenţa. Am furat-o de la un unchi de-al meu de la Curtea de Argeş, într-o vacanţă pustie. E subliniată şi răsubliniat, o văd în faţa ochilor, cartonată(unchiul acela cartona numai volumele ce-i plăceau foarte mult!), format normal, dar nu o găsesc şi pace bună!!! Ar trebui să răscolesc trei camere cu rafturi pe cîte două rînduri... şi teancuri, muşuroaie pe jos... Bănuiesc că e chiar lîngă cap, înt-o grămadă imposibilă de cărţi, Cd-uri, DVD-uri cu muzică şi filme... O să atac movila asta infernală înainte de ora 12 noaptea... Fără ea în mînă mi-e imposibil să comentez... Ştiu doar că m-a obsedat...

Veronica spunea...

Atacul de la miezul noptii!

M-am rusinat sa zic acolo mai multe, dar asa se trece in anul nou, facind lucrurile simple, normale, de zi cu zi. Atacul movilei, scrisul sau gindul la scris, cititul cartilor dragi, orice altceva, cita vreme se incadreaza si-n ieri, si-n miine.

Cartea se gaseste la Humanitas. M-as oferi, ca sa ma revansez, dar cred ca-i prea putin.

La multi ani!

Anonim spunea...

La ce editură a apărut?

Veronica spunea...

La Editura Humanitas, în 2005, probabil spre final. Cred că în 2006 am luat-o eu.